Acesta este blogul meu, unde scriu ce vreau fara sa cer voie nimanui…….Expun numai pareri personale pe care va rog sa nu le luati in seama, ca sa nu va enervati……Daca nu va place ce scriu, nu aveti decat o singura solutie: nu mai cititi acest blog…….Daca va place fiti bineveniti!.....
Nu cumparati dobermanni decat cu contract de vanzare cumparare, ca sa va feriti de tzepe.


Comentarii proaspete pentru voi. Cititi si postarile mai vechi pentru ca fac adaugiri

Concluzii de iunie 2015

>> luni, 15 iunie 2015

...
Cand in 2006 mi-a murit dobermannul nu credeam ca am sa mai pot creste vreodata altul.
La insistentele sotului meu am acceptat sa o luam pe Maya, pe principiul "cui pe cui se scoate".
Maya( Miranda de Grande Vinko) face in august 8 anisori in care ne-a facut fericiti si sper ca si ea este fericita.
Are "haita" ei, pentruca ea este sefa.
In tot acesti 8 ani noi, adica eu si sotul meu, am incercat sa "desteptam" intai "crescatorii" de dobermanni si apoi pe cei care au dorit sa isi cumpere unul.
Pe masura ce trecea timpul, am constatat cu tristete ca din pacate pentru rasa, NU avem de-a face cu adevarati crescatori care sa iubeasca dobermannul, ci cu niste amarati de inmultitori ahtiati dupa bani.
Am mai scris despre concluzia la care am ajuns : cei care altadata cresteau vaci, oi, gaini, pesti si din asta isi scoteau banii necesari traiului de zi cu zi s-au reprofilat pe caini de rasa( in cazul de fata dobermann) si cu mult mai putina truda sau responsabilitate, scot bani buni.
De ce spun "cu mult mai putina truda" ?
Pentruca daca ar fi crescut vaci, oi, gaini,etc si ar fi vrut sa le vanda, aveau obligatia prin lege sa obtina aviz sanitar veterinar ca animalul este perfect sanatos.
Daca vindeau altfel erau pasibili chiar de inchisoare.
Asa, crescand caini (adica dobermanni) nu ii intreaba nimeni nimic.
AChR-ul parca este conceput sa le ocroteasca afacerea.
Si uite asa, rasa se duce dracului.
Si nimanui nu ii pasa.
Prostii dau banul sa fie si ei "baieti destepti" cu jipan si cotei asortat .
De multe ori ii spun sotului meu ca se lupta cu morile de vant, ca toti inmultitorii de dobermann pe care ii cunosc eu sunt de o nesimtire cumplita si nu le pasa de rasa.
Daca le spui adevarul, ca ei sunt cei care distrug rasa, singurul efect este ca devin de o nesimtire/agresivitate/violenta in limbaj/mojicie uriasa, indiferent de sexul interlocutorului.
Totul este menit sa descurajeze orice incercare de a lamuri adevaratii iubitori ai rasei ca in curand vom vedea numai in cartile de istorie poze cu dobermani.
Ce nu inteleg insa nesimtitii: s-au pus cu cine nu trebuia.
Sotul meu este si oltean si berbec, asa ca le plang de mila.
El nu poate fi descurajat.

  © Blogger templates Inspiration by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP